Caz de o sălbăticie administrativă rarisimă, cum numai într-un oraş care îl ţine în funcţie pe primarul reşapat Nicolae se întâmplă. Se întâmplă că un simplu cetăţean din IC Frimu nu-şi mai poate repara locuinţa, deoarece terenul din spatele casei lui este închiriat de Primăria Nicolae unui client al triburilor de golani de administraţie de partid. Adică acele jivine care sar la beregata articolelor cu abuzuri şi nemernicii la Primăria Nicolae PSD. Au trecut 6 ani de când cetăţeanul plătitor de taxe Gheorghe Bârsan cere intervenţia autorităţii şi o cere degeaba. Nimic din ceea ce presupune intervenţie grabnică şi rezolvare corectă nu se poate la Primăria Galaţi, deoarece acolo mişună tot felul de lighioane administrative, ca lungul, gurzul, tomşa şi nicolaiul.

Ieşi tu afară de pe teren, ca să-l închiriez eu!

Cam aşa se pune problema cu terenul ce i s-a închiriat în 2004 lui Gheorghe Bârsan, dar care a fost repede împrejmuit de un client al şmecherilor din Primărie, Marian Drumaru, deşi Legea 247 este valabilă şi pentru Bârsan, şi pentru Drumaru: până la apariţia clarificărilor privind aplicarea Legii, nu se mai închiriază, concesionează sau vinde terenuri din proprietatea privată a municipiului Galaţi. Intră însă în scenă unul din marii escroci ai tranzacţiilor cu terenuri- Silviu Vlasie, tecemist fost director de Urbanism, care încă de atunci anticipa potlogăriile cercetate ulterior de procurorii anticorupţie. Sub ochiul viclean al lui Vlasie, demersurile cetăţeanului Gheorghe Bârsan au intrat în zona pierderii de timp şi a tergiversării fără nici o fundamentare. Jucând bambilici cu cererile lui Gheorghe Bârsan-un joc caracteristic Primăriei Hopa Mitică Nicolae- Silviu Vlasie deschide seria de amânări şi de redirecţionări ale cererilor şi petiţiilor unui cetăţean care se vede nedreptăţit în demersurile lui. Urmăritul penal Vlasie sare la beregata lui Bârsan şi îl pune să aducă documente, pe baza cărora încep chinurile de administraţie, ca de la o instituţie a statului parazitară la altă instituţie parazitară. Astfel, în 2005 i se explică cetăţeanului Bârsan că cel care a construit garaj pe domeniul public are autorizaţie, dar că n-ar fi rău să facă reclamaţie la Inspecţia în Construcţii. În 2006, Inspecţia constată ilegalităţi şi cere intervenţia Primăriei. În 2007, Inspecţia revine şi cere sancţiuni împotriva lui Dumitru Bucur, proprietarul care a împrejmuit terenul din spatele casei petentului şi îl împiedică să-şi repare casa.Sunt cerute degeaba. Se solicită intervenţia Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă- dacă repararea peretelui distrus al casei este situaţie de urgenţă. Distrugerile sunt reale, instituţiile şi autoritatea lor sunt imaginare. ISU spune pas către Primărie, Primăria spune pas către Garda de Mediu, acolo unde încă un parazit de tradiţie al instituţiilor statului- este vorba de comisarul de Gardă, viitor Prefect , viitor inspector guvernamental Gabriel Panaitescu , munceşte preţ de câteva rânduri, cât trimite petiţia către Inspecţia în Construcţii. Cazul ajunge şi la Secţia 2 de Poliţie , care îşi declară incompetenţa de a rezolva ceva. Revine şeful de la Direcţia de Urbanism, Silviu Vlasie, care îl reumileşte pe cetăţeanul Bârsan, cerându-i documentaţie pentru autorizarea lucrărilor  de consolidare imobil. Acelaşi teren este însă foarte potrivit pentru a fi împrejmuit de posesorul de garaj  Dumitru Bucur, preluat all-inclusive, adică şi cu o parte din trotuar; au loc violenţe la faţa locului; poliţia, prin comisarul Măxinoiu, îi pune în vedere agresivului Bucur să se liniştească, făcându-i semn cu degetul; Primăria se declară şi ea distrată de incidente, şi îi propune insistentului petiţionar Bârsan să dea în judecată tot ce mişcă, pentru a risipi timp şi bani inutil; şi pentru ca bătaia de joc să fie deplină, pe la mijlocul anului 2009, lui Gheorghe Bârsan i se cere documentaţie fundamentală, adică, nici mai mult, nici mai puţin decât să demonstreze că este proprietar în str. Răzoare 31. Au trecut doi ani de cereri şi petiţii. Revine ISU, revine Primăria, reintră poliţia municipală, care găseşte care este calea de rezolvare: Gheorghe Bârsan să se intereseze de problemele lui la cadastrul din Primărie, un alt centru al terorismului administrativ îndreptat împotriva cetăţeanului naiv şi neajutorat .

Era momentul şi pentru puţină represiune capitalistă cu şefi comunişti

Uitat în funcţie de nepermis de mult timp, şeful Corpului de control al Primarului, Iulian Lungu, declanşează represiunea. Vrea nenorocitul de cetăţean satisfacţie de la Primăria noastră? Să-i arătăm noi dreptate şi autoritate! Şi îi pune în vedere solicitantului Bârsan- printr-o somaţie!?- că trebuie să se prezinte în 48 de ore la Primărie cu autorizaţii, certificate, toate documentele care au stat la baza solicitărilor (vă daţi seama ce golănie, să ceri documentele pe baza cărora Primăria a emis respectivele documente!), chitanţe de plată şi -fără nici o noimă- contract de salubrizare, autorizaţii sanitare, carte de identitate şi certificat de înregistrare societate, cu anexe. Dacă nu se prezintă la termen şi conform somaţiei, solicitantul Bârsan urmează să fie amendat. Starea scandaloasă a disputelor face Primăria să acorde nemulţumitului petent Bârsan prima concesie: proprietarul de garaj se angajează să-i permită necondiţionat accesul pentru repararea peretelui casei. Da, dar numai după soluţionarea dosarului de concesionare a terenului solicitat. Care soluţionare suportă eroic trecerea timpului, şi dacă nu va păţi ceva petiţionarul Bârsan, are şanse ca nici până la terminarea mandatului de 12 ani a Primarului Nicolae să nu fie rezolvat. Căci, ajunşi în 2008, Primarul Nicolae îl mustră, îi bate obrazul şi i-o trânteşte de la obraz: până la constituirea comisiilor pentru stabilirea dreptului la proprietate nu se mai concesionează nimic. Adică pe limbaj de cod PSD, doar pentru ai noştri, dintre noi, pentru noi. În 2008 , mare victorie. Primarul ing Dumitru Nicolae recunoaşte că sunt probleme de abuzuri în primăria lui şi dă o grea lovitură nemerniciilor şi mafiilor  de sub ştampila lui: cică l-a notificat pe delincventul Dumitru Bucur să-şi desfiinţeze împrejmuirea din faţa garajului lui, tras pe domeniul public, cu caracter provizoriu. Împrejmuirea este la locul ei şi astăzi şi Gheorghe Bârsan tot nu poarte intra să-şi repare peretele casei.

Anul 2009 este halucinant de elucubrant

Când totul părea să se rezolve, se întâmplă ca mafiile personale ale Primarului Nicolae să intre în criză, deci au nevoi şi mai presante, deci emit pretenţii din ce în ce mai absurde şi mai birocratice. Şi cum de la sublim administrativ la ridicol răutăcios nu este decât un pas, Primăria Dumitru Nicolae PSD l-a făcut şi pe acesta. Lui Dumitru Bârsan i se deteriorează casa şi nu poate avea acces la pereţi pentru a face reparaţiile necesare. Pentru aceasta există legea 50, există Legea 247, există cod Civil, există bun simţ dar mai mult decât toate există bătaia de joc şi desconsiderarea care dă nota Primăriei din Galaţi. Pentru a-şi consolida un perete, Gheorghe Bârsan are nevoie de clarificări la Gestiunea Patrimoniului Adăscăliţei; de certificat de urbanism, de acord unic de la Comisia de Acorduri Unice a Arhitectului Şef, de PUD aprobat în Consiliul Local, tabel de responsabilităţi, studiu de oportunitate, memoriu justificativ, plan de situaţie, plan parter, plan etaj, secţiune transversală, ridicare topo, perspectivă volumetrică, multe taxe şi- apoteotic- acord notarial al vecinilor. Şi ca să-i intre bine minţile în cap cetăţeanului disperat şi inconştient Bârsan, trebuie să mai ştie încă ceva: chiar şi după parcurgerea atâtor chinuri administrative, totul se decide numai prin licitaţie publică, că doar de asta votăm HCL-uri în Consiliu nostru, ce naiba!

Tipareşte Trimite via eMail Comentează